Comptine d`un autre ete...

Sunt pierduta in bezna nepasarii. Nu ma mai pot ridica...sufletul imi atarna greu... Si e frig...si noaptea imi imbraca goliciunea in intuneric. Alerg pe strazile neputintei , speriata de umbra mea stralucitoare. Sunt singura...eu cu mine si durerea. Caci sangele se incheaga in culoarea pielii, Caci pielea se desprinde de pe oase, Caci oasele imi putrezesc... Miroase a stropi de ploaie... Stelele scalda cerul... Iar buza mea de sus Gusta ultima picatura a sangelui. M-am lovit de fereastra incercarii, Cand fugeam de mine... M-am lovit de mine , Incercand sa ies pe fereastra. Suntem atat de incapabili sa traim. Suntem atat de tematori in privinta viitorului si a modului in care suntem perceputi de ceilalti incat uitam cine suntem de fapt. Ne place enorm sa speculam ...asta ne ajuta sa avem control asupra a ceea ce va urma , cel putin ipotetic.