Cunoasterea intrinseca

Este teribil de greu sa incepi sa vorbesti despre ceva atat de abscons cum este sufletul.Dar toti avem un suflet,fapt ce ar trebui sa ne impulsioneze sa il cunoastem sau cel putin sa ii gasim o definitie.

Ce inseamna sa ne cunoastem ?

O intrebare ce a devenit cliseu,o intrebare care are deja prea multe raspunsuri..raspunsuri ce detin conotatii subiective.Nu poti vorbi despre cunoasterea imanenta fara sa o privesti din prisma ta.Mi se pare incorect sa vorbesti despre altii,sa incerci sa ii incadrezi undeva fara ca inainte sa te cunosti,catusi de putin,pe tine.Dar cum multe din lucrurile ce se intampla sau ni se intampla depasesc barierele corectitudinii,este foarte greu sa te abtii de la a judeca.

Oamenii se judeca unii pe altii,nimic mai adevarat,dar originea acestei tendinte se regasteste in refularile lor,in complexele de personalitate.Acest fenomen ajuta psihicul uman spre a se elibera de nemultumirile intrinseci,nemultumiri ce constituie un pericol pentru constiinta.

Multimea doctrinelor,de ordin psihologic ce se refera la cunoasterea interioara,ma obliga la o selectie a acestora,spre a afirma ca de fapt constiinta sta la baza cunoasterii.

Ma dezic de intelectul uman referindu-ma strict la afect,in pofida faptului ca exista o polaritate evidenta intre cele doua.Afectul este constituit din trei mari parti cu rol in coordonarea gandirii.Prima componenta este constientul,fiind poate si cea mai complexa.Constientul reprezinta tot ceea ce ne este clar,lucrurile pe care le consideram truisme.Dar nu trebuie confundat constientul cu acea stare de aparenta luciditate,pentru ca acea stare apare din credinta intr-un simulacru,lucru totodata necesar pentru ca in momentul in care incepi a crede concorda cu cel in care incepi a gandi.

Constiinta insa,inainte de toate,reprezinta o perceptie nemarginita si sigura.In mod fatidic insa aceasta perceptie sau,mai de graba, stare se caracterizeaza prin scurta durata.

In ideea revenirii la conceptul de constient,trec la urmatoarele doua componente subconstientul si inconstientul.Acestea prezinta corelatii in sensul ca ambele constituie o inmagazinare a unor sentimente,lucruri,idei,informatii.Aceasta “magazie” ne sta la indemna spre a ne folosi de ea in momentul in care suntem nevoiti.

Echilibrul existential se atinge deci in momentul in care inconstientul devine constient,acel moment in care impresiile se actualizeaza,sentimentele capata definitii cand incepem sa rationam ceea ni se intampla de fapt.Cum am mai spus si inainte,constiinta este caracterizata prin scurta durata lucru relevant si pentru momentul in care practic devi constient.
Cum putem oare face fata constiintei?
Nu stiu daca cineva a gasit un raspuns exhaustiv pentru aceasta intrebare , cert este ca nu putem invinge permanent constiinta prin autosugestie.
Noaptea ne regasim majoritatea intr-un decor propice starii de visare..si ce se intampla ? intinsi in pat ne uitam pe tavan si incepem sa ne aducem aminte de cacaturi , probleme , griji... devenim demoralizati imediat si apoi incercam sa ne gandim la altceva... dar in zadar pentru ca ea,constiinta, ne urmareste ... la un moment dat reusim sa o pacalim printr-un proces interior numit cum ziceam mai sus,autosugestie...dar stiti bine ce efect relativ are.

Ce e de facut??

As incepe prin a va sugera ca inainte de culcare sa cititi ceva astfel incat sa va trasferati in alta dimensiune decat cea in care existati . Cititul inainte de culcare are un efect relaxant pentru creier . Nu este indicata petrecerea timpului pana la ore tarzii in fata calculatorului , decat daca este productiva. E bine sa ne purtam de grija atat fizicului cat si psihicului... pentru ca amandoua sunt importante.

Nu zic ca aceasta solutie va merge pentru toti... eu vorbesc din propria-mi experienta...cu toate ca sunt dese datile cand orice as face ma umplu de ganduri negre.. ati observat ca noaptea,cand stam in pat si facem o sinteza a zilei avem tendinta de a deveni paranoici? asta este un raspuns al constiintei .. este un raspuns-intrebare ... acel "daca ... ? ".... eh uneori acel "daca" se materializeaza dar de cele mai multe ori nu.

Cert este ca e bine sa inlocuim acest proces nocturn cu alte activitati relaxante pentru ca in felul asta reusim sa nu ne mai facem atat sange rau.