miercuri, 23 iulie 2008

Frustrari

Ca sa ajungi sa fii multumit de tine insuti trebuie sa induri multe lucruri din exterior cat si din interior.. si cum totul porneste din interior , rezultatele sunt pe masura.

"Nemultumitului i se ia darul" Urasc aceasta lozinca... Toti frate ...dar toti suntem nemultumiti...oricat am avea este mereu loc de mai bine/mult. Esti fericit acum , peste 5 minute te enervezi , peste 30 de minute iti trece , apoi esti trist , apoi esti iar fericit.... cel putin asa mi se intampla mie.. pentru ca trec incredibil de usor de la o stare la alta...
Ok,recunosc sunt labila psihic.... no shit ??!!! daca v-ati ocupa mai mult de ceea ce inseamna psihicul uman probabil multi v-ati regasi in aceeasi situatie.

Evident multi nu ma cunosc.... si nici nu o sa ma cunoasca vreodata... pentru ca numai eu stiu cine sunt cu adevarat , ceea ce vreau sa fiu si ceea ce nu pot fi ... si raman ca intodeauna singura cu frustrarile mele pe care numai eu stiu sa le alung...

Exista evident oameni la care tin enorm...dar tocmai pentru ca tin la ei nu doresc sa ii las sa imi cunoasca intunericul .

Oricum cu ce m-ar putea ajuta?? Doua mii de vorbe doi bani nu fac..degeaba !!
Urasc ceea ce mi se intampla...urasc ce mi s-a intamplat pana acum. Cert este ca am trecut superficial cam peste toate cacaturile dar ranile raman....si cand se deschid ...simt o durere ce ma infioara si ma transforma intr-o persoana slaba , speriata , paranoica..

Multe sentimente mi le-am reprimat pentru ca nu mi le-am dorit si pentru ca am crezut ca nu le voi cunoaste dar ai intervenit tu aici ,David, si mi-ai demonstrat ca gresesc. Mi-e frica de tine enorm...nu ai idee..mi-e frica sa nu se strice totul.... dar probabil o sa trec si peste asta cum am trecut si peste altele mai negre.

Privesc lumea prin ochiul meu analizator si nu incetez a ma speria si a ma entuziasma in acelasi timp. Viata e superba...e minunata.... dar nu e usor de trait...
Te impiedici , cazi si daca reusesti sa te stergi de praf si sa te ridici inseamna ca traiesti...daca ramai acolo jos ... vei inceta a mai fii om.

Ma gandesc .. oare cum as fi fost daca toate mizeriile pe care le-am intalnit pana la varsta ,totusi frageda , de 18 ani m-ar fi rapus intr-atat incat nu as mai fi putut trai normal. Cum as fi fost ??

Cert este ca am trecut prin zeci de personalitati pana cand am ajuns ceea ce sunt acum. Si ce sunt de fapt ??

Sunt un om frustrat de cotidian , de conditia pe care o am , de societatea din jur ...dar totusi aceste frustrari sunt unele constructive pentru ca ma fac sa imi doresc cu toata fiinta mea sa evoluez... fiinta mea urla " VEI REUSI" !!!!!!

Si asta se va intampla...pentru ca la sfarsitul zilei sunt eu ... un om puternic care nu cunoaste decat teama de sine ... in rest toate sunt relative.... ! pentru ca orice ar fi .... pe tine insuti nu o sa te pierzi niciodata.... asa ca tot ce trebuie sa faci este sa te iubesti si sa te autoeduci...

SA FII OM !