Traiesc frumos si retraiesc perfect ...

Ma nedreptatesc , probabil , dar indraznesc sa cred in frumusetea si inaccesibilitatea perfectiunii , pe care , desi gandesti ca o poti atinge , orizontul ei se indeparteaza tot mai mult pe masura ce devii constient de existenta ei .

Trist este ca poti trai o viata fara sa gasesti o minte compatibila cu a ta , care sa-ti purifice infrangerile si sa iti dea sansa de a trai acelasi moment la modul absolut .

Dezolarea mea vine din refuzul oamenilor pe care ii intalnesc zilnic de a fi ei insisi. O latura latenta a personalitatii mele sta acolo .. gata gata sa sara si sa distruga... insa inca o mai tin in lanturi... inca sunt naiva si cred in ziua de maine. Dar pana cand?

O revizuire a propriei persoane mi se pare fezabila pentru oricine .

Plecand de la o asumptie simpla , empirica , realizez ca oamenii au devenit niste pastise ieftine ... deoarece refuza ritos sa se cunoasca si sa iasa din stransorile nevoii de a placea celor din jur.

Eu nu dau doi bani pe ceea ce cred altii .Nu imi este frica/rusine sa ma manifest exact asa cum simt ... De ce?
Pentru ca eu in lupta cu meandrele concretului ies invingatoare ...
De ce ?
Pentru ca pot ...
Cum o fac ?
Traiesc frumos si retraiesc perfect ...